De secole, țesutul tradițional transformă obiectele de zi cu zi în purtătoare de memorie, simboluri și identitate culturală. Printre motivele întâlnite în arta țesutului din România și Republica Moldova, puține sunt la fel de sugestive precum Pomul Vieții.
Întâlnit sub diferite forme în numeroase culturi și perioade istorice, Pomul Vieții s-a dezvoltat într-un motiv vizual bogat, asociat cu idei precum viața, continuitatea și renașterea. În arta populară românească, acesta apare în mai multe forme care reflectă influențe culturale și interpretări regionale diferite.
Literatura etnografică românească identifică mai multe tipuri ale motivului Pomul Vieții, printre care forme locale, elenistice și iraniene. Aceste interpretări nu au fost întotdeauna folosite separat. Diferite forme puteau coexista în cadrul aceleiași compoziții, devenind parte dintr-un limbaj simbolic mai amplu.
Modelul Pomul Vieții realizat de Traditional Art continuă această tradiție. Având la bază un model mai vechi de covor, datat aproximativ la sfârșitul secolului al XIX-lea sau la începutul secolului al XX-lea, compoziția reunește două reprezentări ale Pomului Vieții alături de alte câteva elemente simbolice.
Pomul Vieții în țesutul tradițional
Pomul Vieții este un motiv străvechi, întâlnit în tradițiile artistice ale multor culturi. În arta populară românească, acesta s-a dezvoltat în mai multe forme, adaptate, combinate și transmise mai departe de la o regiune la alta și de la o generație la alta.
În arta țesutului din România și Republica Moldova, motivele vegetale au devenit parte din compoziții elaborate, alături de forme geometrice, păsări, animale și alte elemente simbolice. Covoarele istorice arată cum aceste motive au format un limbaj vizual care depășea rolul pur decorativ.
Covoarele tradiționale țesute aveau, la rândul lor, un rol important în viața domestică și comunitară. În trecut, erau folosite pentru decorarea și izolarea locuințelor, făceau parte din zestre și erau, de asemenea, legate de practici ceremoniale și de momente importante ale vieții de familie.
Meșteșugul din spatele acestor piese rămâne parte dintr-o tradiție culturală vie. În 2016, tehnicile tradiționale de realizare a scoarței din România și Republica Moldova au fost înscrise pe Lista Reprezentativă UNESCO a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității.
Aceste motive și tehnici nu aparțin doar trecutului. Ele continuă să fie înțelese, interpretate și duse mai departe de artizanii de astăzi.
Două reprezentări ale Pomului Vieții
Unul dintre cele mai interesante aspecte ale acestui model este prezența a două reprezentări diferite ale Pomului Vieții.
Literatura etnografică românească documentează atât forma iraniană, cât și cea elenistică și menționează că diferite tipuri ale Pomului Vieții puteau uneori să coexiste în cadrul aceleiași compoziții decorative.
Varianta iraniană
Prima reprezentare este un pom stilizat, de dimensiuni mai mici, cu două ramuri.
Documentația asociată acestui model o identifică drept o variantă iraniană a Pomului Vieții.
Această formă aparține unei familii mai ample de reprezentări ale Pomului Vieții care au pătruns și s-au dezvoltat de-a lungul timpului în arta decorativă românească. În loc să apară sub forma realistă a unui arbore, motivul este redus la o formă vegetală stilizată, care devine parte din ritmul vizual al compoziției.
În documentația asociată modelului, această reprezentare este pusă în legătură și cu alte elemente simbolice care pot însoți Pomul Vieții, printre care solviorul, descris drept pasărea sufletului și călăuza spirituală către lumea de dincolo, precum și anumite elemente creștine.
Varianta elenistică
Cea de-a doua reprezentare are o compoziție distinctă.
Aici, Pomul Vieții se înalță dintr-un vas, reflectând tiparul elenistic asociat în mod tradițional cu kantharosul grecesc.
Kantharosul este un vas antic pentru băut, caracterizat prin cele două toarte înalte. În interpretările decorative ulterioare, vasul a devenit baza din care se dezvoltă un arbore stilizat, flori sau ramuri.
În documentația asociată acestui model, vasul este interpretat ca purtător al apei primordiale din care a luat naștere viața. Deasupra sa, ramurile se extind simetric din trunchiul central, această dispunere fiind interpretată drept simbol al echilibrului universal.
Vasul, arborele și compoziția simetrică formează astfel mai mult decât un simplu aranjament decorativ. Împreună, ele conturează una dintre interpretările relației dintre apă, viață și echilibru în cadrul compoziției simbolice mai ample.
Un model bogat în simboluri
Cele două reprezentări ale Pomului Vieții nu sunt singurele elemente simbolice integrate în acest model.
În jurul lor apar motive asociate agriculturii, belșugului și apei primordiale, formând o compoziție în care există împreună mai multe niveluri de simbolistică.
Plugul
Un alt motiv prezent în model reprezintă un plug cu două brazdare.
Conform documentației asociate acestei compoziții, plugul este interpretat ca arând simultan cerurile și pământul.
În cadrul modelului, această interpretare introduce o nouă legătură între lumea pământească și o ordine simbolică mai amplă.
Spicul de grâu
Spicul de grâu este un alt element recurent al compoziției.
În documentația asociată modelului, grâul este interpretat drept simbol al belșugului.
Strâns legat de recoltă și de viața rurală, motivul adaugă un nou nivel unei compoziții construite în jurul ideilor de viață, natură și continuitate.
Apa primordială
De-a lungul marginilor laterale ale compoziției apare un motiv în zigzag.
În interpretarea asociată acestui model, bordura în zigzag reprezintă apa primordială din care iau naștere viața și Universul.
Această interpretare creează o legătură interesantă cu vasul aflat la baza Pomului Vieții în varianta elenistică, interpretat la rândul său în documentația modelului ca purtător al apei primordiale.
Apa, vegetația, pământul și belșugul devin astfel elemente interconectate în cadrul aceleiași compoziții vizuale.
Tehnica de țesut Karamani
Simbolistica unei piese tradiționale țesute nu poate fi separată complet de meșteșugul prin care aceasta este realizată.
Acest model al Pomului Vieții este țesut folosind tehnica Karamani, o metodă tradițională de țesut documentată în covoarele istorice din regiune.
Un exemplu deosebit de relevant este păstrat de Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală din Republica Moldova. Muzeul documentează o scoarță basarabeană datată în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, în compoziția căreia apar Pomul Vieții și spice de grâu. Pentru realizarea piesei au fost folosite mai multe tehnici de țesut, printre care și Karamani cu găuri.
Paralela istorică este deosebit de interesantă: Pomul Vieții, grâul și țesutul Karamani apar împreună într-o piesă creată cu secole înaintea modelului contemporan realizat de Traditional Art.
Păstrarea meșteșugului tradițional nu înseamnă, așadar, doar reproducerea unei imagini vechi. Cunoștințele cuprinse în procesul de țesere fac parte, la rândul lor, din tradiția dusă mai departe.
De la un covor istoric la un covor contemporan țesut manual
Compoziția realizată de Traditional Art are la bază un model mai vechi de covor, datat aproximativ la sfârșitul secolului al XIX-lea sau începutul secolului al XX-lea.
Astăzi, modelul este țesut din nou manual de Maria Mihalachi, continuând un limbaj vizual și meșteșugăresc transmis de-a lungul generațiilor.
Piesa reunește motive istorice și cunoștințe tradiționale de țesut, oferindu-le din nou o formă într-un obiect contemporan lucrat manual.
Aici ideea păstrării tradiției capătă o formă concretă.
Un motiv supraviețuiește nu doar pentru că este documentat într-o carte sau păstrat într-o colecție muzeală. El continuă să existe și atunci când cunoștințele necesare pentru a-l înțelege și a-l crea sunt practicate în continuare de artizani.
Prin procesul țesutului, simbolurile care aparțineau unor tradiții decorative mai vechi capătă din nou o formă fizică și își pot găsi locul în locuințele contemporane.
O tradiție dusă mai departe
Pomul Vieții face parte dintr-un limbaj vizual mult mai amplu, modelat și transformat de-a lungul generațiilor.
În această compoziție, reprezentările sale iraniene și elenistice sunt însoțite de imagini ale grâului, plugului și apei primordiale. Împreună, acestea formează o piesă ale cărei dimensiuni culturale și simbolice depășesc rolul decorativ.
Tehnica Karamani adaugă un alt nivel acestei continuități. Piese istorice păstrate în colecții muzeale demonstrează că această tehnică era folosită alături de motive precum Pomul Vieții și spicul de grâu cu secole în urmă, în timp ce artizanii continuă să practice și astăzi meșteșugul tradițional al țesutului.
Țesut manual de Maria Mihalachi, modelul Pomul Vieții devine parte din această poveste care continuă, aducând în prezent, prin meșteșug, un limbaj vizual transmis din trecut.
Descoperiți Pomul Vieții
Explorați piesele noastre țesute manual care înfățișează Pomul Vieții și meșteșugul tradițional din spatele acestui model simbolic.
0 comentarii